Stefan Heym – Relatare despre regele David

Fraza de deschidere: Laudat fie numele DOmnului, DUmnezeul nostru, care daruieste unuia intelepciune, altuia avutii, iar celui dee-al treilea virtuti de ostean.

Fraza de incheiere: Insa, dupa ce am trecut peste paraul Chedron si am urcat pe magura din partea cealalta, m-am oprit locului pentru a arunca o ultima privire asupra orasului lui David. Si l-am vazut asezat pe colinele lui si am vrut sa-l blestem; dar n-am putut s-o fac, caci o mare stralucire a DOmnului plutea peste Ierusalim in lumina diminetii.

Personagii:

– regele David, cel ce s-a luptat cu Goliat – murit

– fiul sau Solomon, rege

– Etan ben Hosaia – scriitor de istorie, cu cele doua neveste al sale, Estera si Hulda de la care are doi fii Sem si Selet si tiitoarea balsam pentru trup si suflet Lilit. El este chemat in Ierusalim si cazat la casa cu nr. 54 din ulita Reginei din Saba pentru a scrie placute de lut

Comisiunea regeasca pentru intocmirea unei si singurei relatari adevarate si hotaratoare, istoriceste exacte si recunoscute oficial, privitoare la uimitoarea inaltare, la viata cu frica lui DUmnezeu, precum si la ispravile de vitejie si la minunatele infaptuiri ale lui David ben Iesei, rege peste Iuda timp de 7 ani si peste amndoua semintiile, Iuda si Israel, vreme de 33 de ani, alesul DOmnului si parintele regelui Solomon:

– Iosafat ben Ahilud – mare gramatic

– Tadoc – preot

– Natan – prooroc

– Benaia ben Iehoiada – capetenia oastei

– Elihoref si Ahia b’nai Sisa – gramatici

Pentru romani cartea se citeste intr-o cheie personala: regele David, cel despre care se scrie, inventandu-se, istoria, seamana cu Ceasusescu, cel mai iubit fiu al poporului.

Mistificarile privind parintii, patimitul in ilegalitate, ca comunist, la Doftana, scolile inalte absolvite, trecerea sub tacere a miseliilor, ascunderea prostiei si incompetentei sub istorii trucate, scrise la comanda. Grtandomanie bolnava, pe ruta Coreea de Nord.

Pana si templul Domnului, pe David il ordonase a fi inaltat, nu este altceva decat megalomanica Casa a Poporului, nascocirea bolnava a unui creier napadit de el insusi

Si David si Ceausescu au sfarsit la fel, ajungand sa creada ceea ce comandasera a fi nascocit si pierduti de propria ratacire fata de realitate.

Citat:

Istoricul:

“Dar cum poti desparti istoria intru totul de fapte si sa te astepti sa ramana vrednica de crezut? Au cine poate gati bucatele fara foc? Cine poate spala pe altcineva fara sa-l ude?”

“Sunt si eu deopotriva un fel de istoric”, a zis Natan, “totusi cartea amintirilor mele cuprinde doar simtaminte din cele mai alese si mai inaltatoare. Important este punctul de vedere al celui care scrie si daca gandeste insufletitor sau peste masura de critic“.

“Au nu conteaza si punctul de vedere al cititorului?” am atras cu atentie.

“Exista un fel de a scrie”, zise Iosafat ben Ahilud, marele-gramatic, “care nu ingaduie interpretari“

“Stapanul cu adevar graieste“, am incuviintat eu, “dar asemenea scrieri sunt ca pestele stricat din piata, pe care nimeni nu vrea sa-l cumpere si care este aruncat la gunoi”

La final istoricul este condamnat la tacere si anonimat, tablitele scrierilor istoriri lui david fiind distruse. In urma istoricului a ramas numai un psalm de preamarire al regelui David, scris sub presiunea fricii de o moarte iminenta si imanenta.

Dar ingerul Domnului a zis:

“Au ce este piatra, ce sunt fierul si arama si ce sunt scaunele regilor si sabiile celor atotputernici? Tarana se vor face, zice Domnul; dar cuvantul si adevarul si iubirea raman de-a pururi”