RSS Feed

Adriana Săftoiu – Jurnal de Cotroceni

Posted on

later edit: cartea Adrianei Săftoiu a fost cea mai vândută carte pe anul 2015 la editura Polirom

Motto politic: „Auzi, decât să fac eu icter, mai bine să facă ei.”

Descrierea personajului principal:

Aspectul gregar, vestimentaţia tip second hand – purta hainele ca un umeraş cu un braţ rupt – pantofii perforaţi, cu vârful amintind de imineii turceşti, şuviţa personală, de care nu s-a atins nimeni până la penibilul moment din Downing Street 10, râsul dezinvolt provocând stupoare în rândul audienţei, remarcile dizgraţioase, vorba aspră, directă, fără fandoseli şi politeţuri, nepotrivită adeseori în public, lipsa oricărei culturi a protocolului diplomatic făceau din Traian Băsescu un intrus în lumea costumelor prezidenţiale, un candidat nevandabil

Rezumat (disclaimer: având în vedere că-s o (încă) pasionată antibăsistă, or fi subiective):

– domnul ex-preşedinte iese-n poză muuult mai bine decât speram, în ciuda reacţiilor virulente ale numeroşilor postaci/naivi de serviciu de pe net, care au desfiinţat apriori cartea, la comandă vădită sau admiraţie prostească (mă rog, sau antipontism virulent, cu care pot empatiza)

– doamna EU e descrisă nu numai în colaje fashion ci (şi) într-un moment de omenească şi duioasă reacţie (apropo de SOV, pe care nu-l poate înjura cum vrea şefu fiindcă ea nu înjură pe cineva care i-a făcut la un moment dat un bine-n veaţă)

IMG_0512
– domnul Pleşu a furat-o elegant aşa că nu-nţeleg în ruptul capului loialitatea continuă până la recent a domniei sale faţă de Marele Cârmaci

Preşedintele l-a primit pe ambasadorul SUA. Andrei Pleşu a fost introdus de protocol în cabinet. Traian Băsescu i-a spus că nu e nevoie să particpe. În mod normal, astfel de primiri nu ar trebui să se întâmple fără prezenţa consilierului de departament. (…) Pentru el, echipa era mai degrabă o trupă de slujbaşi care aveau de executat ordine.

„Ne întorceam la Bucureşti, după vizita în Germania. Avem toate motivele să fim destinşi, mulţumiţi. Întâlnirea cu Schröder nu a fost cea mai uşoară vizită din agenda politicii externe. Cu toate acestea, Preşedintele e din nou în starea lui de burzuluială patologică. Andrei Pleşu îi arată documentul care urma să fie semnat la Luxembourg pe 25 aprilie 2005, la Abaţia Neumünster– Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană. Din partea României, semnau Preşedintele, Traian Băsescu, premierul, Călin Popescu Tăriceanu, ministrul Afacerilor Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, şi negociatorul şef cu Uniunea Europeană, Leonard Orban. Traian Băsescu îl întreabă pe un ton neamical de ce trebuie să semneze alături de ceilalţi. Asta era problema: de ce nu e suficientă doar semnătura lui pe un document istoric. Andrei nu are o explicaţie. Din acel moment, Preşedintele se enervează vizibil şi nu se sfieşte să comenteze jignitor, cu toată asistenţa prezentă în compartimentul din avionul prezidenţial, unde se afla inclusiv ambasadorul Germaniei la Bucureşti. Situaţia devine penibilă şi greu de înţeles. Andrei se îndreaptă spre Leonard Orban, care îi răspunde că e vorba de o cutumă impusă de U.E. : cu cât mai mulţi semnatari, cu atât mai multă responsabilitate şi implicare din partea autorităţilor. Îi sugerez să nu mai continue discuţia în acel moment. Teama mea era că disputa va escalada periculos. Aterizăm şi Preşedintele se pregăteşte pentru declaraţia de presă. Andrei se apropie, ca să îi ofere informaţia cerută. Traian Băsescu îl respinge brutal. Nu are nici o justificare raţională pentru comportament decât o meschinărie stupidă. Plăcerea de a umili. În ziua următoare, Andrei îşi anunţă demisia”

– restul, aşa cum le ştim: intelectualii cu periatul, angajaţii cu urlatul, ziariştii cu fursecul, sereiul cu plimbat dosare pe la televiziuni și jurnaliști ”acoperiți”

Autoarei îi ies câteva faze: Stolojan livid de frică şi cu privirea pierdută de oboseala unei campanii, pentru un post de preşedinte care s-a dovedit mult prea mare pentru el (se pare că lacrimile n-au fost de crocodil!) sau Tăriceanu (una din cele două idiosincrazii ale băsescului) mirându-se sincer la coborârea dintr-o maşină, tot în campanie electorală: dar e noroi!

Concluzie: TB e aşa cum e, cu sau fără whisky, cu sau fără blonde, cu sau fără băşcălie: un şmecher tare de cartier ajuns în posesia unei puteri şi a unei responsabilităţi pe care nu le-a ştiut folosi decât (aproape) exclusiv în interesul propriu şi personal. Mă rog, un amestec de kitch (vezi poza postată de domnia sa mai jos şi descrierile suculente), inteligenţă indiscutabilă, şarm, spontaneitate şi spirit de „simţit momentele” şi „simţit bravul bobor” (de reamintit momentul în care-i răspunde rusului în Parlamentul European).

Concluzia mea: Traiane (hint: se pare că Băse i-a trântit pe toţi cei care au îndrăznit să-i spună pe nume după ce a ajuns preşedinte, prieteni sau dujmani), ce-ai fost şi ce-ai ajuns!

Concluzie recenzie: cartea e ușoară, de cetit o oră-n tren, are și clișee, are și fraze reușite. Ideea cu care rămâne cetitorul e că autoarei i-a fost teamă amarnică, atunci când a selectat ce pasaje din jurnal să includă în carte, ca nu cumva să n-o placă cineva. ”Nu-i atinge decât cu o floare!” ăsta ar fi un motto potrivit. Astfel, cartea a pierdut miza, din start.

Concluzie tristă: eniuei, să stai atâta amar vreme lângă infractor și încă să-i descoperi sau aperi calități e trist. Înseamnă ori că ai dezvoltat sindromul Stockholm, ori nu te prea duce capul.

PS

10995659_1068459133167637_896336630423344330_o

Poză de pe adresa de facebook a ex-preşedintelui, cu

Explicaţie pentru curioşi

1. Ursul este din lemn şi a fost realizat de un artist pe nume Smădu Gheorghe, din Comandău, judeţul Covasna. L-am primit cadou de la un preot din judeţul Braşov.

2. Calul nu este viu, cum cred unii ziarişti, este din fibră de sticlă şi l-a primit cadou soţia mea, cu ocazia zilei de naştere.

3. Vaca este din fibră de sticlă, nu poate fi mulsă şi are rolul de a compensa imposibilitatea dezvoltării unei ferme la NANA, urmare a sechestrului abuziv pus de PÎCCJ pe terenul cumpărat de Ioana cu credit de la CEC.

Una peste alta, Sofia, Radu şi Traian se vor bucura să vadă aceste animale în mărime naturală şi le vor compara cu cele din cărţile pentru copii”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: