RSS Feed

ALAIN BESANçON – ANATOMIA UNEI STAFII

Editura Humanitas 2014 (cartea a apărut în 1981 şi a fost reeditată şi adaugită în 1994)

Traducere din franceză şi note de Mona Antohi şi Sorin Antohi

***

Alain Besançon s-a născut în 1932 la Paris, este doctor în istorie şi litere şi unul dintre cei mai proeminenţi specialişti în istoria rusă şi sovietică.

***

Stafia este economia sovietică, pe care mulţi specialişti în economie din Occident (simpatizanţi sovietici sau nu, aceştia din urmă având falsa aură a obiectivismului) s-au străduit să o ia în serios şi să o explice, o dată pe baza falselor informaţii primite din partea sovietică de-a lungul anilor şi a doua oară cu încăpăţânarea de a crede că legile naturale ale ştiinţelor trebuie să se aplice de musai şi economiei socialiste a URSS.

Pe scurt, autorul încercă să demonstreze că economia sovietică e „sublimă dar lipseşte cu desăvârşire”, putându-se vorbi, cel mult, de intruziunea totală a politicului în economie. Economia-ficţiune, fără nici o legătură cu vreo realitate, cărora mulţi prestigioşi, universitari şi experţi s-au tot străduit şi se tot străduie să-i dea „un trup”.

***

Motto 1: „Dacă în legătură cu URSS aş putea furniza ceva ca Tabloul lui Quesnay (n.m. explanations), culmea ambiţiei mele ar fi atinsă. N-are decât să vină după aceea Adam Smith

Motto 2: „Chiar dacă celor 145 de milioane de tone de oţel raportate de statistica sovietică le-ar corespunde undeva 145 de milioane de tone efectiv turnate, ar fi vorba de o coincidenţă inexplicabilă, asemenea celei de care vorbeşte Spinoza între câinele care latră şi Cîinele-constelaţie

Motto 3: „Planul nu este niciodată complet executat, pentru că el nu este executabil„.

***

Fraza de început: „Puţine sectoare ale gândirii economice s-au prăbuşit atât de spectaculos şi complet ca acela care avea drept obiect economia sovietică

Fraza de sfârşit: „Economia politică supune politica economică, o reduce la cadrul său imuabil: e economie socialistă. Ideea socialistă apăruse pentru a scutura jugul binevoitor al „mâinii invizibile”, pentru a promova domnia libertăţii, a raţiunii limpezi asupra necesităţii oarbe. Un secol mai târziu, o altă „mână invizibilă” apasă mai greu, implacabilă, incognoscibilă, răuvoitoare, şi este tocmai această idee

***

Schema economiei sovietice:

Untitled

Primul pricipiu: construirea socialismului („trebuie distrusă orice urmă de capitalism în URSS”)

Al doilea principiu: conservarea puterii sovietice

Cele două principii sunt contradictorii dând naştere la un paradox: pentru a putea construi socialismul total trebuie conservat suficient capitalism pentru ca puterea să nu fie ameninţată în baza sa materială şi politică.

PRODUCŢIA

Sectorul I este cel care oferă Statului-Partid putere, şi se împarte în producţie de putere internă şi producţie de putere externă. Aici avem producţiile militare precum şi industriile şi serviciile conexe acestora. Şi avem producţia bunurilor culturale (ziare, cărţi, spectacole, afişe, televiziune şi radio, activităţi educative, educaţia şcolară şi universitară. Este singurul loc în care se aplică, cât de cât, legile relităţii. Cum? 1 controlor la 1 muncitor! Cu costuri enorme!

Sectorul II cuprinde producţia bunurilor şi serviciilor „planificate” în „economia socialistă”. Planificarea nu se bazează nici pe nevoi exprimate nici pe preţuri calculate logic. Exemple: Colonizarea zonelor virgine, construcţia marelui canal din Turkmenia. Cum? Cu risipe imense, producţie cu costuri imense şi incalculabile, lucrări inutile, dispreţuirea regulilor cele mai elemntare de gestiune.

Sectorul III cuprinde ansamblul bunurilor şi serviciilor a căror producţie scapă socialismului. Acestea sunt produse de indivizi liber asociaţi, pentru a răspunde unei cereri. Plută de salvare pentru oameni: loturi de pământ personale, arteluri pentru bunuri de larg consum.

Sectoarele I şi II ar înţepeni dacă n-ar exista micul Sector III, de aceea acesta e tolerat. Ştiinţa compomisului e politică naţională în URSS!

Sectoarele pot coexista în cadrul aceleiaşi entităţi, în colaborare sau în conflict (de exemplu în cadrul unui colhoz, CAP la noi).

CONSUM

Sectorul A este rezervat celor care sunt în posesia puterii. Raţia dublă (dvoinîi paiok) şi raţia specială (speţialnîi paiok) aplicabile numai aparatnicilor. Dar distribuirea privilegiului se face discret, uneori clandestin. Limita inferioară în acest sector este definită prin diferenţierea minimală calitativă şi cantitativă care trebuie menţinută între conducătorii de Partid şi ansamblul populaţiei. Plafonul de sus este limita peste care apartanicii s-ar emancipa prea mult şi ar pune în pericol socialismul.

Sectorul B cuprinde repartiţia bunurilor şi serviciilor sociaiste, pentru tot boborul. În fiecare an, planul decide salariile, avantajele în natură, consumurile (de ex un sfert de pâine pe zi de cap de „vită” furajată). Limita inferioară e importantă aici, este cea sub care s-ar genera nemulţumiri populare masive care ar putea duce la o criză politică majoră. Plus că populaţia trebuie să fie în stare, fizic şi mental, să presteze sarcinile impuse. Caracteristici: hazardul, sincope ale primirii mărfurilor, mărfuri rămase să putrezească prin triaje din cauza haosului în transporturi, incoerenţa distribuţiei (la un anumit moment, se vor găsi pe piaţă, de ex, numai pantofi bărbăteşti mărimea 46). Ceea ce se găseşte din plin însă e vodka. Alcooolul e produs legal sau ilegal (samogon). De la vârful până la baza ierarhiei toată lumea bea. Pe de o parte se cheltuie bani care intră în visteria statului, pe de altă parte se anesteziază conştiinţa, dorinţa de libertate şi de normal.

Sectorul C cuprinde ansamblul bunurilor şi serviciilor oferite consumului particularilor aflaţi în afara sferei socialiste. Sunt produse legal sau ilegal. „Se poate cumpăra orice in URSS, cu condiţia să oferi preţul cerut”.  De ex: servicii medicale superioare, diplome universitare, banane.

Se mai face vorbire în carte de sateliţii URSS (toate ţările din blocul european socialist), de mimetism faţă de bunurile şi serviciile occidentale, de subvenţionarea veşnică a URSS de către occident, de la 1917 încoace („ceea ce până acum 20 de ani era accidental, azi tinde să devină instituţional”). Motivele subvenţiei: 1) dorinţa de deschidere a unor pieţe, deci de obţinere de profit 2) mitul că ajutorul oferit URSS va duce inevitabil şi firesc la decrisparea, normalizare şi dezvoltare şi   3) evitarea necazurilor pe care le-ar aduce o URSS „neajutată”. Nostim e că motivul 3 îl înlocuieşte pe 2. Şi invers.

Rezultatele?

Peisajul rural al Rusiei centrale prezintă cât vezi cu ochii sate devastate, unde vagabondează o populaţie pauperizată, decăzută, roasă de alcoolism şi de mizerie, degradată până într-atât încât mulţi consideră că nici măcar întoarcerea la libertate şi dizolvarea colhozurilor nu ar duce timp de o generaţie la restaurarea unei ţărănimi autentice

Uzina sovietică uimeşte prin murdăria, risipa, iraţionalitatea proceselor de producţie, defectările şi proasta întreţinere a materialului. Laboratoarele, cu excepţia celor militare, sunt lipsite de mijloace. Se munceşte puţin şi prost”

Calităţile care în Occident, măcar în tendinţe, determină reuşita – inteligenţa, ştiinţa, bunul simţ, curajul – în URSS antrenează eşecul. Aici sunt promovaţi doar are fac dovada fidelităţii şi conformităţii. În sectoarele I şi III e nevoie să se muncească. În Sectorul II „ei se fac că mă plătesc, eu mă fac că muncesc”. Sovieticii beneficiază de lene, fără drept.

Concluzie?

În URSS nu există nimic care să se apropie măcar de termenul normal al conceptului de economie. Se poate vorbi de sistem de producţie şi consum, metaeconomie, aneconomie, antieconomie. Vorba lui Kostas Papaioannou, prietenul grec al autorului: „în URSS nu există practic o economie pentru că nu există nici oikos, nici nomos

Sounds familiar? Pentru România socialistă da, copie la indigo.

PS

O recenzie a altei cărţi celebre de acelaşi autor „Sfânta Rusia”. Şi altă recenzie.

Anunțuri

2 responses »

  1. E posibil sa recenzezi in viitorul apropiat, eventual ideal in mod comparativ cu lucrarea de mai sus, si Capitalul sec 21 al dl Thomas Piketty ? Ca si cartea lui pare a fi avut un mare succes. Si sunt curios sa aflu daca zice tot aia sau altceva.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: