RSS Feed

Khaled Hosseini – Splendida cetate a celor o mie de sori

Titlul original: A Thousand Splendid Suns

Editura Niculescu, 2014 (cartea a apărut în 2007)

Traducere din limba engleză Crenguţa Năpristoc

***

Personaje: Afganistan, oraşul Kabul, Mariam, Laila, Tariq, Rasheed

***

Fraza de început: „Mariam avea doar cinci ani când a auzit prima oară cuvântul harami

Fraza de sfârşit: „Dar jocul implică numai nume de băieţi, fiindcă, dacă va fi fată, Laila ştie deja cum o va chema”

***

Motto: „Bagă bine la cap, fata mea: precum acul unei busole care arată nordul, degetul acuzator al bărbatului va găsi întotdeauna femeia. Întotdeauna. Să ţii minte, Mariam

***

Marele talent al acestui scriitor afgan care trăieşte în America este că te trage în poveste cu uşurinţă, scrie într-un fel cinematografic pentru că te face să vezi scenele, să adulmeci mirosurile, să simţi pe vârful limbii gusturile, să simţi pe pielea mâinii cădura soarelui sau durerea vânătăilor.

Cetatea celor o mie de sori este oraşul Kabul, din Afganistan.

Nici că ai putea să socoteşti acele luni ce-i strălucesc pe-acoperişuri / Sau miile de sori splendizi ce i se ascund pe după ziduri

Every street of Kabul is enthralling to the eye / Through the bazaars, caravans of Egypt pass / One could not count the moons that shimmer on her roofs / And the thousand splendid suns that hide behind her walls”

spune poetul Saib Tabrizi.

Povestea începe în anul 1964 şi se termină anul 2003.

Pe de o parte, cartea este din nou a Afganistanului. Citind numai ştirile despre intervenţii armate, despre războaiele civile, despre talibani, rămâi cu impresia (greşită) că Afganistanul este ţară deşertică şi înapoiată, săracă lipită, plină cu oameni cruzi, extremişti şi îndoctrinaţi. Marele merit al scriitorului este că dezvăluie un altfel de Afganistan, cu oameni normali, chiar moderni, care-ţi încurajează fetele să mergă la şcoală şi-şi învaţă copiii ghazal-uri de Rumi şi Hafez. Un Afganistan al aromelor de mirodenii, flori şi chiparoşi. Un Afganistan al bătrânilor înţelepţi (ca hogea Faizullah), al famililor moderne (cum este familia lui Jalil şi cea a părinţilor Lailei), al femeilor emancipate (ca învăţătoarea Shanzai care nu purta văl şi le interzicea şi elevelor să poarte). Afganistanul paştunilor, tadjicilor, uzbecilor şi hazarilor. Afganistanul care trece de la rai la iad (lovitura de stat impotriva regelui Shah şi ocupaţia sovietică, dar care aduce măcar femeilor ceva mai multe depturi, mai ales dreptul de a merge la şcoală), apoi de la iad la rai (înarmarea mujahedinilor de către americani, luptele din munţi, plecarea tinerilor în jihad, morţile unora dintre ei dar eliberarea de sub ruşi), apoi de la rai la iad din nou (războaiele civile interetnice şi instaurarea de către talibani a Statului Islamic Afganistan, bombardarea Kabulului, începutul unei secete de 2 ani şi deci al foametei, închiderea şcolilor, limitarea deplină a drepturilor, mai ales a drepturilor femeilor) şi apoi iar de la iad la rai (alungarea talibanilor şi începerea reconstrucţiei ţării). Personajele care se perindă la conducerea ţării (Hekmatyar, Massoud, Najibullah, Dostum, Sayyaf sau Mullahul Omar) lasă in urmă oraşe părăsite, mii de refugiaţi, miliţii care patrulează prin oraşe.

Pe de altă parte, cartea este a femeilor. Asta mărturiseşte şi scriitorul, că după cartea dominată de bărbaţi, Vânătorii de zmeie, a vrut să scrie o istorie a femeilor afgane. Femeile care cresc într-o lume dominată de bărbaţi, se îndrăgostesc, se căsătoresc, nasc copii, pierd copii, mor. Femei reziliente ca oţelul cel mai fin, care îndură în tăcere stigmatul de bastardă, traiul în orfelinate, căsătorii cu forţa la vârste fragede, bătăi îngrozitoare de la soţi grosolani, naşteri chinuitoare, abuzuri, discriminări atroce, teroare, boli, foamete, pierderea copiilor în războaie, pierderea iubirii. Femei care se ridică mereu de la podea, desfigurate de dureri şi chinuri, însă găsind mereu, miraculos, esenţa vieţii, sâmburele de adevăr şi rezerva de tandreţe.

„V-aţi întrebat vreodată ce simte o femeie din Afganistan în timp ce se pregăteşte să pună capul pe pernă după o zi lungă?” întreabă cineva în altă recenzie V-aţi întrebat vreodată ce gândeşte o femeie sub burka?

Mariam este harami, copil din flori adică. Creşte cu mama ei, Nana, lângă Herat. Tatăl iubit o vizitează o dată pe săptămână dar nu o primeşte la el în casă, mama se sinucide, tatăl o căsătoreşte cu un cizmar din Kabul, bărbat grosolan şi bătăuş. Marima pierde câteva sarcini, trăieşte rău cu bărbatul ei, se resemnează. Priveşte pe geam, din când în când, jocul copiilor din vecini, Laila şi Tariq.

Laila este o fată încântătoare, cu plete blonde şi ochii verzi turcoaz, care locuieşte cu familia în Kabul. Copila Revoluţiei, născută în noaptea loviturii de stat din aprilie 1978, când comunismul s-a instaurat în Afganistan cu ajutorul sovieticilor. Fiica unor oameni cu vederi largi, bogaţi şi cultivaţi, merge la şcoală şi se joacă cu prietenii cei mai buni, băiatul Tariq şi fetele Giti şi Hasina.

Cele două femei, ce nu se aseamănă în nimic, ajung să-ţi împletească adânc şi tragic istoriile personale. Trec prin aceleaşi întâmplări, corvoade şi violenţe, luptă pentru supravieţuire în timp ce-n jurul lor istoria îşi vede de mersul ei implacabil (răsturnări de regimuri, bombardamente, morţi, foamete) iar bărbaţii de destinul lor scris în gene.

Izbânda e însă a lor, a femeilor.

PS

Regulamentul taliban:

Watanul-ul nostru se va numi de-acum Emiratul Islamic al Afganistanului. Vor intra în vigoare următoarele legi:
Toţi cetăţenii trebuie să se roage de trei ori pe zi. Dacă a venit ora rugăciunii şi veţi fi prinşi făcând altceva, veţi fi bătuţi.
Toţi bărbaţii îşi vor lăsa bărbile să crească. Lungimea corectă este de cel puţin un pumn încleştat sub bărbie. Dacă veţi încălca această prevedere, veţi fi bătuţi.
Toţi băieţii vor purta turbane. Băieţii din clasa întâi până în clasa a şasea vor purta turbane negre, cei din clasele mai mari, albe. Toţi bărbaţii vor purta veşminte islamice. Gulerele de la cămăşi vor fi închise la nasturi.
Cântatul este interzis.
Dansul este interzis.
Jocurile de cărţi, de şah, pariurile şi înălţarea zmeielor sunt interzise.
Scrierea de cărţi, vizionarea de filme şi pictarea de tablouri sunt interzise.
Dacă deţineţi papagali, veţi fi bătuţi. Păsările vor fi omorâte.
Dacă veţi fura, vi se va tăia mâna de la încheietură. Dacă veţi fura din nou, vi se va tăia laba piciorului.
Dacă nu sunteţi musulmani, nu vă rugaţi în locuri în care puteţi fi văzuţi de către musulmani. Dacă o veţi face, veţi fi bătuţi şi veţi fi băgaţi la închisoare. Dacă veţi fi prinşi că încercaţi să convertiţi un musulman la credinţa voastră, veţi fi executaţi.
Atenţie, femei:
Veţi sta tot timpul în casele voastre. Nu este cuviincios ca femeile să bată străzile fără rost. Dacă ieşiţi afară, este obligatoriu să fiţi însoţite de un mahram, o rudă bărbat. Dacă veţi fi prinse singure pe stradă, veţi fi bătute şi trimise acasă.
Nu vă veţi arăta, în nicio împrejurare, chipul. Când veţi ieşi, vă veţi acoperi cu burqa. Dacă nu vă veţi supune, veţi fi bătute crunt.
Produsele cosmetice sunt interzise.
Bijuteriile sunt interzise.
Nu veţi purta haine provocatoare.
Nu veţi vorbi decât dacă veţi fi întrebate.
Nu veţi privi bărbaţii în ochi.
Nu veţi râde în public. În caz contrar, veţi fi bătute.
Nu vă veţi da cu ojă pe unghii. Dacă o veţi face, veţi pierde un deget. 
Fetelor le este interzis să meargă la şcoală. Toate şcolile de fete vor fi închise imediat. Dacă veţi încerca să deschideţi o şcoală de fete, veţi fi bătuţi, iar şcoala va fi închisă.
Femeilor le este interzis să muncească.
Dacă veţi fi găsite vinovate de adulter, veţi fi omorâte cu pietre.
Ascultaţi. Ascultaţi cu atenţie. Supuneţi-vă. Allah-u-akbar.
Anunțuri

3 responses »

  1. Da, Hosseini are talentul de a te infasura in naratiunea pe care o povesteste ca un paianjen musca pe care asteapta sa o devoreze.
    🙂
    Mi-am reamintit ca e o carte pe care vreau sa o citesc. Acum ai retrezit in mine cheful de povestirile lui Hosseini. 🙂

    Răspunde
  2. Cartea asta o am si eu in lista cu ‘lecturi viitoare’ – alaturi de „Vanatorii de zmeie”

    Răspunde
  3. Este desigur bine si admirabil ca a fost scrisa aceasta carte. Eu nu as vrea sa o citesc pt ca as fi inevitabil cuprins de o senzatie deosebit de sumbra de tristete, disperare si neputinta, pt ca desigur ca nu va fi posibil ca eu sa ma duc sa ma lupt cu talibanii pt a ajuta poporul din Afghanistan, (ca doar nu o sa cred ca o sa reusesc eu personal sa rezolv ceva atata timp cat sunt in viata cand nu au reusit nici macar titanii URSS si SUA, chiar si cu intentii bune, nu numai din interes), si nu cred ca lumea are nevoie de inca un om trist, disperat si incompetent sau impotent. Asa ca mai bine stau cuminte si citesc o alta carte sau imi fac lectiile restante, sau ma apuc sa fac ordine in apartament ca vine Anul Nou si nu am mai aspirat de nu
    stiu cand. O fi egoist, insa zau, cred ca e uneori recomandabil sa fim si egoisti.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: